Iuliu-Marius Morariu – Recenzie Ion Aurariu – „Prin vremuri de război” Ion Aurariu, Prin vremuri de război, prefaţă de Nicolae Tomoniu, Editura Semănătorul, Tismana, 2015

 

Iuliu-Marius Morariu – Recenzie

 Ion Aurariu – „Prin vremuri de război” 

Ion Aurariu, Prin vremuri de război,  de Nicolae Tomoniu, Editura Semănătorul, Tismana, 2015.

Recenzie de Iuliu-Marius Morariu

Articol apărut în paginile 3-4 în

Sămănătorul - Anul V.  Nr. 3 - sept. 2015

 În condiţiile în care, întregul mapamond comemorează în perioada 2014-2018, centenarul primei conflagraţii mondiale, interesul pentru literatura de specialitate produsă în acea perioadă a cunoscut în aceşti ani un adevărat reviriment.

Astfel, în cadrul unor conferinţe dedicate subiectului [1], sau în volume editate [2], cercetătorii valorifică atât documente oficiale care au contribuit, în spaţiul românesc, la finalizarea războiului şi înfăptuirea Unirii [3], cât şi literatură folclorică [4] sau memorialistică dedicată temei [5].

Cea din urmă categorie este una de-a dreptul privilegiată, şi este o categorie specială, cu valoare testimonială. De altfel, memorialistica şi folclorul au fost în acea perioadă singurele modalităţi de transmitere a realităţilor de pe front care puteau scăpa ochiului atent al cenzurii, iar la folclor nu se pricepea oricine, în vreme ce, consemnarea evenimentelor zilnice petrecute în tranşee, cu mai mult sau mai puţin talent artistic, o putea face aproape orice om care avea cunoştinţe elementare de scriere şi citire.

Cunoscând aceste aspecte şi dorind să restituie Gorjului o piesă de o valoare inestimabilă, profesorul Nicolae Tomoniu, a purces la editarea memoriilor lui Ioan Aurariu, ajutat fiind de către urmaşii acestuia.

Născut în anul 1897 şi decedat în aul 1963 (pp. 11-12), acesta a fost învăţător în localităţile Celeiu şi Tismana. Debutul războiului îl găseşte în vârstă de 17 ani, iar intrarea României aici îl găseşte proaspăt absolvent al şcolii normale de învăţători, fapt ce face ca el să fie imediat încorporat imediat la şcoala militară din Dorohoi şi apoi în rândurile soldaţilor din Regimentul 18 Infanterie, context în care participă la mai multe bătălii, între care Mărăşti şi Mărăşeşti. Pe front, el consemnează întâmplările petrecute acolo, oferind astfel o mărturie în plus a greutăţilor războiului.

În prefaţa, care poate fi clasificată drept studiu introductiv, profesorul Tomoniu face o incursiune în contextul complex al conflagraţiei, încearcă să reconstituie traseul interior al memorialistului, ajuns, de pe  băncile şcolii, direct în tranşeee şi să caracterizeze din punct de vedere literar însemnările lui:

„Intrat la 19 ani, din şcoală direct în atmosfera tragică, apăsătoare şi imprevizibilă a războiului, normalistul trăieşte întâmplări de un dramatism neînchipuit pentru noi muritorii civilizaţiei de astăzi. Imortalizarea cutremurătoarelor evenimente din Primul Război Mondial pe un carneţel de buzunar, nu este văzută totuşi, de autor, a fi ,,o lucrare de pretenţie literară". Din punct de vedere al mobilului acestei iniţiative aşa şi e: cum ar putea un copil să se gândească la literatură când clopotul bisericii cimitirului din Târgu Jiu, cimitir vecin cu cazarma lui, nu încetează să bată cât e ziua de lungă, anunţând cât e ziua de lungă,  moartea încă a unui erou căzut în luptă  în Defileul Jiului"? Nici timpul, nici starea sufletească nu i-ar permite aşa ceva când printre cei îngropaţi sunt unchi sau chiar verişori căzuţi în prima linie a frontului! Asta pe lângă colegii de primară de la Tismana, ce luptau în Reg. 18 Gorj ce va va fi decimat în defileu, la câteva zeci de km de cazarma lui" (p. 3).    

Conţinutul celui dintâi carnet de însemnări, editat aici (fapt ce ne face să credem că vor urma şi altele) este realizat respectându-se normele metodologice specifice. Astfel, autorul nu intervine în conţinut decât arareori şi atunci din punct de vedere stilistic, spre a nu distorsiona informaţia şi spre a nu ştirbi din frumuseţea volumului. El lasă arhaismele şi regionalismele aşa cum au fost ele folosite de autor, fapt ce conferă şi valoare etnografică operei.

Dincolo de valoarea ei de izvor istoric, cartea este şi un veritabil material pentru psihologii care vor să se preocupe de starea sufletească a celor de pe front. Emoţiile sunt creionate în tuşe simple, dar sigure şi de intensitate puternică, ele reliefând deopotrivă greutatea războiului şi stările de frământare interioară, amplificate atât de iminenţa morţii, cât şi de alţi factori.

 Emoţionant este de exemplu, momentul despărţirii soldatului de mama dânsului, venită în vizită la el. Deosebit de interesant este aici felul în care autorul discerne, din punct de vedere axiologic, între diferitele emoţii şi rolul lor. Redăm aici pasajul, simplu, dar paradoxal complex:

„După o noapte groaznică, în care ne deşteptă de 3-4 ori comanda drepţi, plecarăm de la cazarmă noi 4 normalişti şi 20-30 de soldaţi, sub comanda unui serg(ent) instructor. În drum mă întâmpină biata mumă plângând. Mă sărută pe obraz, eu îi sărutai mâna şi plecai la gară cu inima întristată, nu că mi-ar fi frică de moarte, dar din cauza sărmanei mele mame, care m-a purtat în pântecele ei, m-a crescut cu amar şi cu necaz, m-a dat la şcoală, iar când i-aş fi putut da ajutor, plec la războiu" (p.17)[6].

 Volumul este interesant şi pentru informaţiile privitoare la starea sanitară din tranşee pe care le oferă (p. 74, 75 et passim), pentru tabloul complex pe care îl oferă cu privire la tabloul însângerat al războiului (felul în care se informau şi transmiteau informaţii etc.), dar şi din multe alte motive, fapt pentru care nu putem decât să îi felicităm pe cei care au avut iniţiativa editării lui şi să îl recomandăm cititorilor dornici să pătrundă în universul trist şi complex al primei conflagraţii mondiale şi să îl cunoască prin prisma unei mărturii directe.

 

-----------NOTE de subsol -----------

[1] Ca de exemplu: 100 de ani de la declanşarea Primului Război Mondial. Contribuţia sebeşenilor la război şi Marea Unire, Sebeş, 05. 12. 2014.

[2] Cf. Rodica Groza, coord., . Sebeş, timp regăsit... Lucrările Conferinţei „100 de ani de la declanşarea Primului Război Mondual. Contribuţia sebeşenilor la război şi Marea Unire" (5 decdmbrie 2014), Editura Emma Books, Sebeş, 2014; Doru Sinaci, Emil Arbonie, coord., Administraţie românească arădeană. Studii şi comunicări din Banat-Crişana, vol. IX, col. „Slaviciana- Serie nouă”, Vasile Goldiş University Press, Arad, 2014.

[3] Mihai-Octavian Groza, ed., Senatul militar român central al ofiţerilor şi soldaţilor din Viena (31 octombrie- 27 noiembrie 1918),  Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2015; Idem, Documente privind activitatea Consiliului Naţional Român din Alba-Iulia,  Editura Emma Books, Sebeş, 2012.

[4] Cf. Iuliu-Marius Morariu, „Imaginea Primului Război Mondial reflectată în folclorul din zona Năsăudului”, în vol. Administraţie românească arădeană. Studii şi comunicări din Banat-Crişana, vol. IX, col. ,,Slaviciana- Serie nouă”, coord. Doru Sinaci, Emil Arbonie, Vasile Goldiş University Press, Arad, 2014, pp. 587-594.

[5] De altfel, acest gen este unul destul de bogat. A se vedea, între alte mărturii şi: Virgil Curta, Growing with de war. A Romanian Volunteer on the Austrian-Italian Front, 1915-1917, translated by Botond Balogh and Florin Curta, Argonaut Publishing House, Cluj-Napoca, 2006; Mihai-Octavian Groza, ,,Pagini din ,,memorialistica măruntă a Primului Război Mondial. Însemnările lui Radu Mărgean”, în rev. Astra Salvensis, anul II, nr. 3, Salva, 2014, pp. 89-98; Valeriu Leu, Nicolae Bocşan, ed., Marele Război în memoria bănăţeană (1914-1919), Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2012; Valeriu Leu, Nicolae Bocşan, Mihaela Bedecean, ed., Marele Război în memoria bănăţeană (1914-1919), volum II, Memoriile lui Pavel Jumanca, Editura Presa Universitară Clujeană/ Centrul de Studii Transilvane, Cluj-Napoca, 2013; Valeriu Leu, Carmen Albert, Banatul în memorialistica “măruntă” sau istoria ignorată (1914-1919), Editura Muzeului de Istorie al Judeţului Caraş-Severin, Reşiţa,1995.

[6] După cum se poate vedea, războiul a dereglat ritmurile fireşti ale vieţii satului. Pentru mai multe informaţii cu privire la acest aspect, a se vedea: Eugenia Bîrlea, Perspectiva lumii rurale asupra primului război mondial, teză de doctorat (ms. dactilografiat), Cluj-Napoca, 2000.

Situația generală a țării în ultimii ani de viață a lui George Coșbuc

 Din volumul „Ion Aurariu – Prin vremuri de război”, pag. 85-108, pagini adăugite, completate din nou în această carte de editorul cărții, directorul Editurii „Semănătorul Tismana”,  Nicolae N. Tomoniu

Scurtă cronologie de război[1]

Am extras din cronologia primului război mondial, evenimentele legate de faptele descrise în memorialul Ion Aurariu.

Ele sunt necesare pentru a înţelege deciziile la nivel de stat dar şi simţămintele şi deciziile la nivel personal ale autorului.

 1916

August, 4. Se semnează la Bucureşti Tratatul de alianţă între România, pe de o parte, şi Franţa, Anglia, Rusia şi Italia, pe de altă parte. Printre condiţiile intrării României în război se stipula şi satisfacerea dezideratului unirii cu România a teritoriilor româneşti din Austro-Ungaria.

August, 14. România declară război Austro-Ungariei.

August, 15. Armata română trece Carpaţii în Transilvania, începând operaţiunile militare.

August, 17. Germania declară război României.

August, 19-24. Bătălia de la Turtucaia, Bulgaria. Armata română, rău condusă şi slab sprijinită din spate şi din flancuri, este înfrântă şi nevoită să se predea. „Dezastrul de la Turtucaia" a costat armata română mii de morţi şi 25.000 de prizonieri şi a avut un efect negativ.

August, 23 - septembrie, 5. Trupele române din grupul „Cerna", comandate de generalul Ion Dragalina, intră în Orşova, ţinând sub control calea Dunării.

Septembrie, 1-9. Bătălia de la Merişori, Petroşani. Sub presiunea puternicei ofensive germano-austro-ungare, trupele române sunt nevoite să se retragă pe linia de frontieră.

Septembrie, 12. Bucureştii sunt bombardaţi de aviaţia inamică.

Septembrie, 12. Puternică contraofensivă a armatei române din sectorul Jiului, care se soldează cu recuperarea oraşului Petroşani.

Septembrie, 13-15. Bătălia de la Sibiu, prima mare bătălie de pe frontul de nord. Sub puternica presiune a ofensivei inamice, armata română este nevoită să se retragă.

Septembrie, 16-20. Bătălia de la Praid-Sovata. Ultima acţiune ofensivă a armatei române de pe frontul din Transilvania.

Septembrie, 20 - octombrie, 3. Armata română din Transilvania începe retragerea generală.

Septembrie, 28 - octombrie, 14. Prima bătălie de la Oituz. Trupele române, comandate de generalul Eremia Grigorescu, rezistă eroic, oprind înaintarea armatei germano-austro-ungare (9-12 octombrie).

Octombrie, 3. Sosirea misiunii militare franceze în frunte cu generalul Henri Mathias Berthelot.

Octombrie, 9. Trupele germano-bulgare ocupă Constanţa.

Octombrie, 10-16. Prima bătălie de la Târgu Jiu. Trupele române, comandate de generalul Ion Dragalina, resping o puternică ofensivă inamică. Se remarcă prin vitejia sa Ecaterina Teodoroiu („Eroina de la Jiu").

Octombrie, 28 - noiembrie, 2. A doua bătălie de la Oituz. Rezistenţa eroică a trupelor române respinge atacurile duşmane.

Octombrie, 28 - noiembrie, 4. A doua bătălie de la Târgu Jiu. Trupele inamice ocupă Târgu Jiu (2 noiembrie) şi pătrund în Câmpia Olteniei.

Noiembrie, 8. Trupele germane ocupă Craiova.

Noiembrie, 12. Autorităţile de stat părăsesc Bucureştii şi se mută la Iaşi.

Noiembrie, 16-20. Bătălia de la Neajlov şi Argeş („bătălia pentru Bucureşti"), cea mai mare operaţiune militară de pe frontul românesc In 1916, ultima încercare a armatei române comandată de generalul Prezan de a apăra Bucureştii. Cele mai violente lupte din timpul marii operaţiuni militare s-au dat la Călugăreni, 16-17 noiembrie. După un succes iniţial, armata română, copleşită numeric şi tehnic, este nevoită să se retragă, lăsând Bucureştii în mâna armatelor inamice.

Noiembrie, 20. Guvernul Ionel I.C. Brătianu părăseşte Bucureştii şi pleacă la Iaşi.

Noiembrie, 23. Trupele germane ocupă Ploieştii.

Noiembrie, 23. Armatele germano-austro-ungare ocupă Bucureştii, din care armata română se retrage

Noiembrie, 29. Apare primul număr al ziarului oficial „Gazeta Bucureştilor" în două versiuni: germană şi română.

Decembrie. Se constituie Damiţa, lângă Kiev, un mare lagăr unde se concentrează numeroşi români transilvăneni, făcuţi prizonieri de armata rusă în vederea organizării unui corp de voluntari care să lupte alături de armata română.

Decembrie, 1. Administraţia militară inamică se instalează la Bucureşti.

Decembrie, 11. Se formează la Iaşi guvernul Ionel I.C. Brătianu - Take Ionescu.

Decembrie, 25. Trupele germano-austro-ungare ocupă Focşanii.

Decembrie, 25. Înfiinţarea ordinului militar de război „Mihai Viteazul", cu trei clase.

 1917

Ianuarie-februarie. Epidemie de tifos exantematic şi febră recurentă, care seceră mii de suflete în rândul militarilor şi populaţiei civile, la care s-a adăugat o iarnă grea, foametea, lipsa de combustibil, de îmbrăcăminte şi de mijloace de transport. A opta parte a corpului medical al ţării piere şi alături de ei o mie de sanitari.

Ianuarie-iunie. Refacerea armatei române, care este organizată în Armatele 1 şi a 2-a, cuprinzând 15 divizii infanterie, 2 de cavalerie, 4 regimente de artilerie grea şi 12 escadrile de aviaţie. La această acţiune militară a concurat şi misiunea militară franceză condusă de generalul H.M. Berthclot.

Ianuarie, 7. Se înfiinţează la Iaşi „Comitetul naţional al românilor emigraţi din Austro-Ungaria" (format din 12 persoane: dr. Vasile Lucaciu, dr. Ioan Nistor, Octavian Goga, Sever Roşu ş.a.), care semnează declaraţia de război împotriva monarhiei austro-ungare.

Februarie, 18. Începe Revoluţia din Rusia; trupele garnizoane din Petrograd trec de partea poporului răsculat. Se formează un guvern provizoriu, iar ţarul Nicolae II abdică (2 martie).

Martie, 5. Semnarea de către ostaşii români din armata austro-ungară căzuţi prizonieri în Rusia şi aflaţi în lagărul de la Darniţa (Kiev) a următorului angajament: „Noi ofiţerii, gradaţii şi soldaţii români de neam, jurăm pe onoare şi conştiinţă că voim să luptăm în armata română pentru dezrobirea ţinuturilor noastre româneşti de sub dominaţia Austro-Ungariei şi pentru alipirea lor la România".

Martie, 23. Proclamaţie a regelui Ferdinand I, în care promite pământ ţăranilor şi drepturi cetăţeneşti. Promisiunile cuprinse în această proclamaţie sunt reluate de rege la 23 aprilie - 6 mai.

Martie, 31. Se contractează la „Banca Angliei" un împrumut de 40.000.(XX) de lire sterline (1 miliard de lei), în condiţii extrem de grele pentru statul român.

Aprilie, 3. Guvernul Rusiei aprobă ca 30.000 de prizonieri de origine română din armata austro-ungară să se constituie într-un corp de voluntari pentru a lupta alături de armata română refăcută.

Mai, 27. Sosesc la Iaşi primele două batalioane ale Corpului de voluntari transilvăneni, pentru a lupta alături de armata refăcută.

Iunie-august. Greve şi demonstraţii în Transilvania împotriva foametei şi războiului.

Iulie, 8. Armata germano-austro-ungară ocupă Cernăuţii.

Iulie, 11-19. Bătălia de la Mărăşti. Puternică ofensivă a armatei române, comandată de generalul Alexandru Averescu, soldată cu un strălucit succes tactic împotriva ofensivei armatei germane.

Iulie, 24 - august, 6. Bătălia de la Mărăşeşti. După 14 zile de lupte grele, armata română a respins puternica ofensivă a armatei atacatoare. Prin durată şi intensitate, bătălia a fost cea mai mare de pe frontul românesc din tot cursul războiului. Cele mai dramatice momente ale marii bătălii de la Mărăşeşti au fost luptele de pe platoul Muscelului (2-5 august) şi lupta de la Răzoare (6 august), unde a căzut eroic întreaga companie de mitraliere comandată de căpitanul Grigore Ignat (n. 1885 Bârlad).

Pierderile trupelor române în morţi, răniţi sau dispăruţi se cifrează la 610 ofiţeri şi 26.800 soldaţi si gradaţi; mulţi dintre ostaşii dc toate gradele au fost distinşi, pentru eroismul de care au dat dovadă, cu ordine .şi medalii şi alte recompense, iar drapelele unui mare număr de unităţi române au fost decorate cu ordinul „Mihai Viteazul"; comandantul Armatei I generalul Eremia Grigorescu împreună cu alţi generali şi ofiţeri au fost decoraţi, de asemenea, cu ordinul „Mihai Viteazul".

Iulie, 26 - august, 9. A treia bătălie de la Oituz. Cele mai dramatice momente ale bătăliei au fost atacul Cireşoaiei (30 iulie) şi lupta de la Coşna (7-9 august), care încheie victorios pentru armata română bătălia de la Oituz.

Iulie, 27. Încheierea la Iaşi al unui protocol între împuterniciţii guvernului rus şi român şi ai Casei de Depuneri din România, privind depozitarea unor valori româneşti la Moscova, reprezentând 7.500.000.000 (şapte miliarde cinci sute milioane lei), din care 57.952.357 (cincizeci şi şapte milioane nouă sute cincizeci şi două mii lei, trei sute cincizeci şi şapte lei în aur), stocul metalic al Băncii Naţionale a României (BNR) 500.000 (cinci sute mii de lei în aur), arhiva BNR, evaluând la suma de 1.593.768.119.752 lei aur, iar restul reprezentat prin numerar, bijuterii, tablouri, obiecte de cult şi alte diferite depozite făcute Casei de Depuneri de particulari, instituţii publice şi private în sumă de 75.000.000.000 lei aur. La 5 august 1917, reprezentanţii guvernului român şi rus semnează la Moscova un proces verbal prin care se confirmă depozitarea Tezaurului la Kremlin, guvernul rus obligându-se să-1 păstreze şi să-1 înapoieze. Valoarea declarată a tezaurului depozitat la Moscova (decembrie 1916 şi iulie 1917) se ridică la suma de 941.641.717.793 lei aur (dar adevărata valoare reprezintă o cifră mult mai mare, deoarece în compunerea tezaurului se aflau obiecte unice care nici nu pot fi echivalate).

August. Înfiinţarea primei legaţii române în SUA (şi-a început activitatea în ianuarie 1918).

August, 28-30. Bătălia de la Cireşoaia. Acţiune ofensivă româno-rusă, soldată cu pierderi extrem de grele. A fost ultima bătălie importantă din campania anului 1917 pe frontul românesc.

Noiembrie, 7. Marea Revoluţie Socialistă din octombrie în Rusia, care inaugurează în istoria omenirii epoca trecerii de la capitalism la socialism.

Noiembrie, 15. Guvernul rus adoptă „Declaraţia drepturilor popoarelor din Rusia", care proclamă egalitatea şi suveranitatea popoarelor dezrobite din Rusia, dreptul lor la autodeterminare până la separarea şi formarea de state independente, abrogarea tuturor privilegiilor şi restricţiilor naţionale şi naţional-religioase, precum şi dreptul de liberă dezvoltare a tuturor popoarelor asuprite şi exploatate şi a minorităţilor naţionale.

Noiembrie, 26. Se încheie la Focşani armistiţiul dintre România şi Puterile Centrale, ca urmare a condiţiilor militare noi intervenite în urma armistiţiului ruso-german de la Brest-Litovsk (noiembrie, 22).

Decembrie, 27. Guvernul României decide curăţarea teritoriului Moldovei de minele ruse bolşevice, care săvârşeau jafuri şi asasinate.

 1918

Ianuarie, 13. După un ultimatum (3 ianuarie), Consiliul Comisarilor Poporului (guvernul bolşevic rus condus de Vladimir Ilici Lcnin) rupe relaţiile diplomatice cu România, între cele două ţări intervine practic starea de. război. La punctul 2 al declaraţiei se arată câ tezaurul în aur al României aflat la Moscova „nu va mai putea fi obţinut de oligarhia română, Consiliul Comisarilor asumându-şi răspunderea pentru conservarea şi remiterea în mâinile poporului român".

Ianuarie, 24. Sfatul Ţării întrunit în şedinţa solemnă votează în unanimitate independenţa Republicii Democratice Moldoveneşti, etapă importantă pe calea unirii Basarabiei cu Ţara-Mamă.

Ianuarie, 26. Demisia guvernului Ionel I.C. Brătianu - Take Ionescu.

Ianuarie, 28. România cere pace Puterilor Centrale.

Ianuarie, 29. Se formează un nou guvern în frunte cu generalul Alexandru Averescu.

Februarie, 18. Sc încheie la Brest-Lilovsk pacea între Rusia Sovietică şi Germania.

Februarie, 20. Se semnează la Focşani un protocol de prelungire a armistiţiului cu Puterile Centrale.

Februarie, 27. Plecarea misiunii franceze din România.

Martie, 5. Demisia guvernului Averescu. Se formează un nou guvern prezidat de Alexandru Marghiloman.

Martie, 27. Sfatul Ţării de dominaţie rusă dc la Chişinău hotărăşte unirea Basarabiei cu România după 106 ani.

Aprilie, 9. Decret regal de unire a Basarabiei cu România, semnat de Ferdinand I, regele României, şi contrasemnat de Alexandru Marghiloman, prim-ministru, şi Dem Dobrescu, ministru de justiţie.

Aprilie, 24. Semnarea Tratatului de pace de la Bucureşti dintre România pe de o parte şi Germania, Bulgaria, Austro-Ungaria, Turcia pe de altă parte. România este nevoită să cedeze Dobrogea, să accepte rectificări de frontieră în Carpaţi (prin care să cedeze teritorii însumând 5.600 km^) şi să încheie înrobitoare convenţii economice (agricolă, a petrolului, a pădurilor etc.).

Octombrie, 27. Guvernul român adresează trupelor de ocupaţie inamice un ultimatum, prin care se cere să părăsească teritoriul României.

Octombrie, 28-29. Armata germană începe retragerea spre Transilvania.

Noiembrie, 1. Capitularea Germaniei. Sfârşitul primului război mondial şi dezmembrarea statului dualist austro-ungar.

Noiembrie, 7. Manifest al Marelui Sfat Naţional din Transilvania privind convocarea la 1 decembrie a Marii Adunări Naţionale la Alba Iulia.

Noiembrie, 15. Consiliu! Naţional Român din Bucovina hotărăşte unirea Bucovinei cu România.

Decembrie, 1. Are loc la Alba Iulia, Marea Adunare Naţională, cu participarea a peste 100.000 de români veniţi din toate ţinuturile Transilvaniei şi Banatului. Vasile Goldiş, din însărcinarea şi în numele Consiliului Naţional Român Central, citeşte textul rezoluţiei de unire a Transilvaniei cu România (aprobată în unanimitate), care începe cu cuvintele: „Adunarea Naţională a tuturor românilor din Transilvania, Banat şi Ţara ungurească, adunaţi prin reprezentanţii lor îndreptăţiţi la Alba Iulia, în ziua de 1 decembrie 1918, decretează „Unirea" acestor români şi a teritoriilor locuite de dânşii cu România." Adunarea Naţională alege „Marele Sfat Naţional Român", cuprinzând 250 de membri, dintre care 200 aleşi de Adunarea Naţională şi 50 cooptaţi de Marele Sfat Naţional Român.

Crucea combatantului neamţ ucis de pocruieni

[1] După acad. Dan Berindei – Istoria Românilor – cronologie – Edit. Cartex, Buc., 2008 şi Virgil Alexandru Dragalina – Viaţa tatălui meu, generalul Ioan Dragalina, Edit. Militară, Buc. 2009