NICOLAE N. TOMONIU
MAXIM (IULIU-MARIUS) MORARIU
TOMONIU, NICOLAE N.
George Coşbuc de la Tismana : Studii, articole și amintiri/ Nicolae N. Tomoniu, Maxim (Iuliu-Marius) Morariu, – Tismana: Semănătorul, 2016
Conține bibliografie. - Index
ISBN 978-606-93782-7-4
I. Morariu, Iuliu Marius
821.135.1.09-92 Coșbuc, G.
IN LOC DE PREFAȚĂ
Corespondență
cu absolventul Universității
Babes-Bolyai Cluj-Napoca, Iuliu-Marius Morariu
Facultatea de Istorie si Filozofie, sectia Istorie, (la zi); Facultatea de Teologie Ortodoxă, sectia Teologie Pastorală, (cursuri de zi)
Cuvioase Părinte Ieromonah Maxim Morariu,
Am primit cu atât de mare
surpriză şi tulburare vestea Cuvioşiei Voastre „în viata mea au intervenit şi anumite schimbări.
Astfel, între timp m-am călugărit, iar acum sunt ieromonahul Maxim Morariu şi
sunt duhovnicul mânăstirii de la Salva, jud. Bistrita-Năsăud” încât, aproape tot timpul meu liber de ieri şi din „noaptea Piţărăilor”
l-am consacrat studiului pe toate feţele a acestui prim pas uriaş pentru
un tânăr absolvent, şef de promoţie al facultăţilor de teologie şi istorie.
Am recitit cu drag
multe din studiile pe care le-am primit la „Semănătorul”, m-am pus la punct cu
semnificaţia anumitor termeni, conduitele şi formulele de adresare ale
bisericii noastre ortodoxe iar studiul „Iuliu-Marius Morariu - Tănase
Todoran, icoană vie a credinţei şi
a istoriei neamului”, l-am
reluat de mai multe ori. Ca să vă parafrazez „Cu o astfel de scuză, sper că mă veţi ierta.” (pentru întârzierea
răspunsului) dar de mult n-am fost atât de mulţumit de faptul că un colaborator
„Semănătorul” a reuşit să devină într-un timp atât de scurt un adevărat
semănător într-un colţ al Grădinii Domnului, stropit acum câteva veacuri cu
sânge de martir la data aniversării zilei mele de naştere, 12 nov.
E o veste frumoasă pentru
mine la capătul a şapte decenii de viaţă şi a patru ca dascăl la ţară, să
constat că revolta martirului Tănase Todoran reînvie prin tinerimea de azi în
condiţiile unei crize a fiinţei noastre naţionale.
Întreaga românime de pe
mapamond a aşteptat destul un sfert de secol, ca să fie liberă şi nu manipulată
zilnic, a strâns destul cureaua „tranziţiei”, a plătit destul preţul
„liberalizării” pieţei, am muncit degeaba ca nişte iobagi pentru „integrare” şi
„privatizare”, fabricile ne-au fost închise, pădurile au fost hăcuite,
patrimoniul cultural ne-a fost „retrocedat”, pământul mănos ne-a fost „comasat”
ciocoilor vremelnici, armata îşi dă tributul de sânge pe unde nu cotcodăcesc
găinile noastre. Frumoasa noastră limbă latină se spurcă zilnic cu englezisme
„cul” şi gângăveli de „îîî…” şi „ăăă…”, la finele fiecărui cuvânt scremut de
„moderatoare”. Redactorii din mass-media, specialişti în linşaj mediatic, taie
vorba invitaţilor la televiziuni interpretează cum vor ei opiniile libere ale
acestora, imediat sau prin articole diversioniste de presă.
E rău în democraţia
dâmboviţeană de până acum iar la ultimele alegeri, semnalul românilor din ţară
şi al celor plecaţi peste hotare - din lipsa unei perspective de viaţă normală
- a fost exact o actualizare modernă a revoltei lui Tănase Tudoran: ,,De doi ani suntem cătane, adică grăniceri şi carte
n-am căpătat de la înalta împărăteasă că suntem oameni liberi. Ne-au scris
iobagi, dăm dare, facem slujbe cătăneşti; copii noştri vor merge până la
marginile pământului să-şi verse sângele, dar pentru ce? Ca să fim robi, să
n-avem nici un drept, copii noştri să fie tot proştii, ori vor învăţa ceva, ori
ba? Aşa nu vom purta armele, ca şi sfânta lege să ne-o ciufulească tisturile.
Jos cu armele! Alungaţi păgânii din hotarele noastre! Auziţi creştini români,
numai atunci vom sluji când vom vedea carte de la înalta împărăteasă, unde-s
întărite drepturile noastre; până atunci nu, odată cu capul! Ce dă gubernia şi
cancelaria din Beciu, e nimic, îs minciuni goale de azi până mâine!
Nu ne mai putem aştepta de la revirimente din partea
clasei politice şi nu putem privi la noul preşedinte ca la un Mesia atât timp
cât puterile îi sunt limitate iar schimbările le fac tot parlamentarii şi
guvernanţii care se schimbă la cârmă ca plantoanele la armată.
Trebuie să ne luăm soarta în
propriile mâini şi să schimbăm societatea înlăturând tarele ei nu prin legi ce
se schimbă precum ciorapii, ci din interiorul ei pentru acolo zace boala
linguşirii stăpânilor şi propăşirea lor la alegeri pentru un litru de ulei şi o
pungă de zahăr.
Aţi fi putut găsi iubite
părinte Maxim un loc călduţ prin Cluj, s-ar fi deschis multe uşi pentru un
premiant de două facultăţi. Cu atât mai mare a fost surpriza mea pentru decizia
de a vă întoarce în satul natal alături de părinţi ! Un exemplu pentru cei
care-şi părăsesc satul plecând în lume şi îşi lasă acasă părinţii neajutoraţi
cu toate treburile casei pe mâna lor având o pensie de mizerie care nu acoperă
nici măcar un sfert din nevoi.
Surpriza şi tulburarea mea
vine şi din faptul că deşi conştient de marile provocări legate de greutăţile
mânăstirilor noastre - care ne având o strategie viabilă de autoîntreţinere
recurg la paleative efemere ce le vor aduce în situaţii critice – aţi ales să
duceţi greul alături de maica Stareţă Stavrofor Moisa şi de autorităţile locale
pentru a face din Mânăstirea Salva un loc sfânt şi trainic.
Am citit în ziare despre
chiliile măicuţelor ale căror ziduri se şubrezesc în fiecare sezon ploios. E
prima mare provocare şi ea va trebui rezolvată înaintând unde trebuie proiecte
bine gândite şi mediatizate corect. Nu trebuie lăsate ziarele de trei parale să
avanseze vreo pomană a „mult-mediatizatului miliardar Gigi Becali”: banii
acestuia trebuie refuzaţi fiind bani furaţi. Să nu promovăm „neohaiducii” care
fură de la ciocoi şi dau la săraci, să cerem statului ca sumele confiscate de
la hoţii şi fraudatorii de azi să fie distribuite aşezămintelor culturale şi
bisericeşti aflate în suferinţă.
Mânăstirile nu trebuie să
admită daruri şi metohuri de la hoţi care construiesc hoteluri în incinta
mânăstirilor. Multe mânăstiri, chiar cu mare renume, sunt sufocate de
cheltuielile de întreţinere a acestor spaţii de cazare neprofitabile construite
de noii Mustafa-Paşa care în acest fel speră iertare de la Dumnezeu
pentru crimele făcute.
Mânăstirile şi bisericile
trebuie să educe lumea pentru adevărata danie creştină, să încurajeze
distribuţia, de la cel ce are prea mult, la cel ce n-are deloc, pe amenajări de
tipul prezbiterelor din occident (vizitate personal) şi accesoriile parohiale din
timpul regatului. Azi doar o singură anexă parohială este construită în oraşul
Tismana şi sunt 18
biserici!
Biserica „Izvorul
Tămăduirii” Tismana organizase în
1939, pe lângă parohie o cantină pentru 38 elevi săraci, în 1928, Elena Coșbuc a dat școlii
o bibliotecă cu 500 volume, în 1935 se înființează un cor bisericesc. Biserica „Buna vestire” Tismana
avea o cantină pentru 30 elevi sărac, cu ajutorul. Societății „Dorna Tismana” şi un Cămin Cultural, înfiinţat în 1924, cum
avea în 1938 şi biserica Vălcele sau cum
avea biserica Sohodol în anul
1938 iar pe lângă ea, bibliotecă, cantină şi casă parohială. Bisericile Topeşti, Gornoviţa, Celei şi Racoţi aveau şi
ele cămine culturale şi biblioteci, şi absolut toate, aveau pământ agricol şi
păduri încă din anul 1864.[1]
Mânăstirea Tismana întreţinea
şcolile particulare din trei sate ale Tismanei încă dinainte de legiferarea
învăţământului de stat gratuit iar chiria primei şcoli de stat din Târgu-Jiu a fost
plătită de egumenul mânăstirii Tismana.
Şi bisericile şi mânăstirile
de azi trebuie să redevină ce au fost odinioară. Să cerem ferm şi cu demnitate
ca statul să nu mai distribuie prin primării pe criterii politice ajutoarele de
la Uniunea Europeană, acestea să fie distribuite fără liste
preferenţiale şi fără evaluări false de venituri, prin biserici şi mânăstiri
aşa cum era pe vremuri.
Preoţii trebuie să
contribuie la culturalizarea şi educarea populaţiei, să organizeze cabinete de
documentare şi informare digitală în locul vechilor biblioteci, să se implice
cu drag în viaţa civilă, nu să fie asistenţi pasivi ai ei.
Ruperea de activitatea
educativă şi culturală a bisericii va duce inevitabil la discreditarea clerului
şi implicit la involuţia bisericii. Să cerem ministrului culturii cu fermitate
schimbarea legii care subvenţionează şi dă bonusuri de eliberare a hoţilor
pentru că scriu cărţi. N-are nevoie poporul a citi o carte a unui autor a cărui
mentalitate a fost hoţia, prădăciunea şi corupţia. Fondurile pentru cărţile
puşcăriaşilor să le acorde guvernul, bisericilor şi asociaţiilor care au în
statut editarea de cărţi şi reviste. Nu este normal că să trimit revista
„Sămănătorul” Mânăstirii Tismana sperând
într-o colaborare sau nişte abonamente iar aceasta să ridice neputincioasă din
umeri că n-are fonduri la capitolul „Cărţi şi publicaţii periodice”
Să ne strângem
rândurile şi să cerem ferm de la noul împărat, guvernul, şi de la noua
împărăteasă Teresa, Coana Europa, să aloce fondurile necesare pentru
educarea şi culturalizarea ţăranilor, care în imensa lor majoritate
practică agricultura de subzistenţă. Unii au ajuns la limita analfabetismului
iar miniştrii şi secretarii de stat la un nivel mediu sau al facultăţilor de
provincie şi particulare unde diplomele înseamnă bani, nu învăţătură.
Preşedintele nou ales şi-a exprimat deja această intenţie de sprijinire a
educaţiei, să vedem cât de aplicată va fi. Deocamdată vedem că nu e.
Departe de mine gândul Cuvioase Părinte Ieromonah Maxim Morariu, să dau eu unui şef de promoţie sfaturi, vă scriu aceste rânduri doar în perspectiva unui articol bazat pe acest e-mail pentru care vă cer aprobarea.
Sunt convins că aţi cântărit
demult toate provocările legate de noua cale aleasă de viaţă şi aţi elaborat un
plan de acţiune foarte meticulos, fiind desigur multe de făcut.
Să ne rugăm bunului Dumnezeu
pentru izbândă deplină în planurile Cuvioşiei Voastre, pentru salvarea
chiliilor din dealul martirilor şi propăşirea mânăstirii pe calea dreaptă, a
dezvoltării ei conform vechilor norme şi tradiţii care au apărat naţiunea
română de toate provocările marilor imperii.
Mulţumesc pentru urările de
Sfintele Sărbători, fie ele să vă aducă, la toată familia şi obştea, sănătate
şi putere de muncă, şi să vă îndepliniţi tot ce v-aţi propus în anul care vine.
După cutuma lui Artur Silvestri, de Crăciun vă trimit în dar „Secretul Rugului Aprins” ce porneşte de la nişte documente ale mitropolitului Tit Simedrea şi „Arhetipul călugărilor sciţi” vorbind de isihia Preacuviosului nostru Părinte Nicodim de la Tismana. Sper să vă fie de folos şi mai sper ca să găsesc anul viitor timpul necesar descrierii (dacă voi putea, eu fiind un credincios ne-practicant) sentimentelor trăite de mine în afara spaţiului şi timpului în chilia de rugăciune de la mănăstire şi în peştera Fuşteica de la Isvarna Tismanei.
CRĂCIUN FERICIT!
Colind de izbândă,
NNTomoniu, 24.08.
Vlăhuță pe puntea de la „Aleea Tainelor” – Tismana, 1901
A. Despre revista Sămănătorul și noile legături
Tismana – Năsăud (N. N. Tomoniu)
Revista
„Sămănătorul” este o publicaţie
a Editurii „Semănătorul” Tismana” înfiinţată în ianuarie 2013, aparţinând
Asociaţiei „Semănătorul Tismana”, având ca
director de revistă şi de editură pe dl Nicolae N. Tomoniu din oraşul Tismana. Revista apare
tipărit de când a început să publice o serie de articole care vizează
activitatea de la Tismana a poetului George Coşbuc şi a unor cunoscuţi prieteni şi rude ale
poetului, unii, foşti învăţători renumiţi ai şcolii numită în perioada
interbelică Şcoala „George Coşbuc” din satul
Tismana.
Interesul faţă de acest subiect a fost resuscitat recent, cu prilejul
jubileului la 150 ani organizat la Colegiul Naţional „George Coşbuc” din Năsăud, renumită instituţie de
învăţământ care a format o pleiadă de oameni de cultură şi ştiinţă înscrişi la
nemurire în conştiinţa poporului român, tot aşa cum şi George Coşbuc a rămas în memoria colectivă a locuitorilor
Tismanei pentru faptele sale de aici.
Dar istoria noilor relaţii Tismana - Năsăud, Tismana - Salva, în ultimă
instanţă, prof. N. Tomoniu – ierom. Maxim Morariu nu poate fi deplină fără a se
cunoaşte istoria noii reviste „Sămănătorul” , a editurii (online şi tipărit)
Semănătorul, activitatea studentului în teologie şi istorie, Iuliu Marius
Morariu, în final, strălucit şef de promoţie în cadrul
facultăţilor de teologie şi istorie a Universităţii „Babeş Bolyai” Cluj-Napoca.
Revista „Sămănătorul” este o continuare a publicaţiei literare online concepută artistic şi
tehnic în luna iunie a anului 2011, de către directorul acestei publicaţii -
Nicolae N. Tomoniu - editor si manager al site-ului www.samanatorul.ro
cuprinzând revista şi „Editura online Semănătorul”, cea din urmă, înfiinţată
împreună cu Artur Silvestri (1953-2008)
în anul 2007. De-a lungul timpului, editura online a publicat online 627 cărţi
şi 32 numere de revistă. Apoi, din ianuarie 2013 s-a adăugat editurii online şi
cea „pe hârtie”: Editura „Semănătorul” Tismana. Ea are deja 10 cărți tipărite în anul 2016, 8
cărţi tipărite în anul 2014, şi a distribuit prin e-mail revista online “Sămănătorul”
la 357 persoane.
Începând
cu luna octombrie 2013, cu sprijinul Primăriei Tismana, în baza Legii privind susţinerea şi promovarea
culturii scrise nr. 186/2003 şi ale Legii nr. 350/2005, revista
„Sămănătorul” apare şi în
format tipărit. Profilul este acelaşi: promovarea scriitorilor care au publicat
volume noi la editura online sau articole noi pe blogurile asociaţiei.
În anul 2013, publicând, fie tipărit, fie online, o serie de scriitori
gorjeni şi având loc lansări de carte pentru volumele tipărite, aceşti autori
au devenit membri ai asociaţiei, sunt abonaţi la revista tipărită şi publică în
ea extrase din operele tipărite sau articole noi. Astfel, primilor scriitori
înscrişi, Doru V. Fometescu şi Florian Văideianu li s-au alăturat mai vechii consacraţi ai
literaturii gorjene, Ion C. Gociu, Dumitru Dănău dar şi alţii şi-au exprimat
dorinţa să colaboreze, ca de pildă prof. univ. dr. Ion Mocioi, specialist în scrierile vechi, prof.
univ. dr. Ion Popescu Brădiceni cunoscut scriitor sau la fel de cunoscutul
prof. Dan Pupăză.
Acestor gorjeni de cinste, li s-au
adăugat scriitori renumiţi de la „Editura
online Semănătorul”, nume grele ale revistei: filologul Alexandru Melian – Franţa, Al Florin Ţene, preşedintele
Ligii Scriitorilor Români, teologii şi criticii literari Cezarina Adamescu –
Galaţi, Iuliu Marius Morariu – Salva-Năsăud,
specialistul în indianistică George Anca, economistul Alex Berca – SUA, poeţii
Vasile Mic - Baia Mare, † George Ene– Târgovişte, † Lucia-Silvia Podeanu şi
mulţi alţi colaboratori. Revista „Semănătorul” devine din ce în ce mai
cunoscută după o activitate de câţiva ani în lumea largă de pe spaţiul virtual
Internet.
Şi n-a venit singură! Din meleagurile năsăudene ni s-a alăturat și absolventul Universității Babes-Bolyai Cluj-Napoca, Iuliu-Marius
Morariu, așa cum scriem și
mai sus.
[1] ANUARUL MITROPOLIEI OLTENIEI, CRAIOVA,
Tipografia Sf. Mitropolii a Olteniei, Râmnicului și Severinulul, 1941
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu