Monografia Tismana vol. I - (pag. 72-76) - Monumentul din centrul

 

Comemorare în decembrie 2003

 1.3.2.2 Monumentul din centrul Tismanei

Istoric.

Ideea unui monument dedicat eroilor, în centrul Tismanei, este foarte veche.

Ea datează încă din anul 1919, când prin Procesul Verbal, întocmit la 15 august, comitetul de iniţiativă format din: Dumitru Popescu, înv. diriginte, Gh. Bărbulescu, pictor, Gr. Petrescu, primar, trimite prefecturii Gorj, următoarele:

            „În urma marilor evenimente petrecute în războiul pentru realizarea idealului nostru naţional şi înfăptuirea României Mari şi pentru comemorarea vitejilor căzuţi în luptele crâncene în acest război, subsemnaţii, ne-am constituit într-un comitet. Acest comitet a luat iniţiativa şi va lucra pe toate căile pentru strângerea unui fond din care se va ridica un monument în comuna tismana, eroilor căzuţi pe câmpul de luptă în războiul 1916-1918 din această comună.

            Comitetul pentru strângerea fondurilor necesare va da serbări, va lansa liste de subscripţii pentru ofrande şi va căuta toate mijloacele pentru mărirea acestui fond, care se va depune la banca populară din comuna Tismana. Cheltuielile ce se vor face de comitet în acest scop vor fi justificate cu acte în regulă.

            Membrii acestui comitet am luat deciziunea ridicării acestui falnic şi nepieritor monument, care va fi în veci icoana sfântă şi pentru a lăsa generaţiunilor viitoare amintirea neştearsă  a eroismului şi a jertfelor de sânge făcute de Români”

 

             În data de 20 aug. 1919, comitetul de iniţiativă convoacă o consfătuire cu învăţătorii şi elevii din şcolile secundare în cadrul căreia se decide a se da o serbare „la Dorna în Valea Monastirei Tismana în ziua de Sf. Marie, 28 august 1919” (socotindu-se Sf. Maria după „stilul vechi”).

            Procesul Verbal întocmit la aceea consfătuire, se semnează - pe lângă comitetul de iniţiativă - şi de C. D. Popescu, normalist cls. VI-a Tismana, Şt. Drăghescu, înv. Godineşti, Ion Aurariu, înv. Tismana, Ionel Buliga, normalist cls. VI-a Brădiceni, D. Constantinescu, J. Dobrovicescu, Gh. Guţilă, înv. D-tru Auraru.

            La 23 august 1919, procesele verbale se semnează de către prefectul judeţului Gorjiu care scrie în colţul stâng „Văzut de noi” şi pune ştampila.

            Un nou Proces Verbal se întocmeşte la 10 octombrie 1919, semnat de Gh. Bărbulescu, D. Popescu, I. Aurariu şi C. D. Popescu în care se arată situaţia biletelor distribuite pentru serbare în judeţ, unele rămânând nedistribuite, inclusiv cele date la Prefectura Gorj, de unde „nu s-a primit nici un rezultat şi nici bani”. 

            Cu toate necazurile distribuţiei, se încasează de la „serbare şi tombolă” un total de 2251 lei, din care o parte s-au dat pentru cărţi copiilor şi daruri pentru cei săraci rămânând 1112, 50 lei, care s-au depus cu recipisa No. 261/10 oct. 1919, la partida No. 20, volumul 4, la Banca populară „Viitorul Săteanului”.

Procesul Verbal din 20 aug. 1919

Cu tot succesul începutului strângerea de fonduri a început totuşi să încetinească. Răsfoind documentele, se observă că nu toţi învăţătorii erau implicaţi în proiectul construirii monumentului şi unii, deşi importanţi prin poziţia lor în conducerea şcolii au fost lăsaţi în afara iniţiativelor. De pildă, nu se regăseşte semnătura înv. Nicola Chiţiba, fie că în perioada aceea nu preda la şcoala Tismana, fie că   nu i se dăduse importanţa ce i se cuvenea. Cert este un lucru: la data de 4 aprilie 1926, găsim întocmit un nou proces verbal în scopul reactivării iniţiativei de a construi monumentul. În el se spune:

„Astăzi, 4 Aprilie, anul 1926. Subsemnaţii ne-am constituit în comitet de iniţiativă pentru construcţia unui monument al eroilor din comuna Tismana, judeţul Gorj, sub preşedinţia D-lui Gh. Bărbulescu din localitate, - iniţiatorul de fapt al acestui monument încă din 1919 – pentru o mai intensă activitate spre înfăptuirea operei căutând prin toate mijloacele a strânge fonduri pentru  (serbări, tombole, liste de subscripţii, etc.)

Mai confirmăm ca membrii activi în comitetul nostru, persoanele:
1.     Pr. D. Lungulescu - Craiova
2.     Gh. D. Lungulescu – Bucureşti
3.     C. M. Puiu – Craiova
4.     Gh. Sfetea – Bucureşti
5.     Ion Mărculescu – Craiova
6.     Ion Vâlsan - Bucureşti

Drept pentru care am dresat prezentul proces-verbal”

             De astă dată, nu mai apare semnătura prefectului de Gorj şi nici unele semnături ale celor menţionaţi, apărând ca membri prin semnătură Mihai Popescu, C.D. Popescu-Tismana, Aurariu, C. Popescu, Ion Neamţu. Se vede treaba că lucrurile începeau rău din start.
            Pe de altă parte, pe procesul verbal din 20 aug, 1919 se observă că  s-a pus şi ştampila Societăţii „Dorna Tismana” ceea ce însemna că şi aceasta se angaja la început să sprijine construirea monumentului. În acest sens, găsim în noul procesul verbal doi membri ai  societăţii: D. Lungulescu – Craiova, Gh. Sfetea. Este destul de probabil însă, că ceilalţi membri considerau ca priorităţi ceea ce stabilea statutul:
            Iar aceste priorităţi, aveau ţintă finală declararea localităţii Tismana ca staţiune climaterică. Ei construiseră destule lucruri importante şi de anvergură, pe o rază de 10 km, din sat şi până în Vârful Cioclovina. Localitatea se putea declara staţiune climaterică şi fără monumentul preconizat de învăţători, care erau primii legaţi spiritual de cele întâmplate în război şi s-ar fi dorit mai multă stăruinţă.
            După acest proces verbal, nu mai găsim documente ce s-a întâmplat dar monumentul eroilor nu s-a mai construit.

 Perioada postbelică din timpul comunismului. De bună seamă că dascălii satelor, ei însăşi participanţi la marile conflagraţii ale secolului trecut, au fost primii cu ideea. Numai că ea nu a putut fi pusă în practică. Colectivele ad-hoc pentru strângerea de fonduri, n-au reuşit să treacă mai departe de stadiul de intenţie. Mai degrabă o iniţiativă proprie avea toate şansele de realizare.  

Iată, în cazul Monumentului de la Nereaz, doamna Tanţa Neferescu a pus banii din propriul  buzunar şi monumentul s-a făcut.

 Monumentul Eroilor, din curtea bisericii Topeşti şi electrificarea acestei biserici s-au făcut prin donaţia familiei Marioara şi Constantin Pilea. Cel mai mare ansamblu monumental al judeţului Gorj, a fost o iniţiativă privată. Artetia Tătărăscu, preşedinta Ligii Femeilor din Gorj, a strâns banii necesari marelui nostru Brâncuşi pentru a construi vestitul său ansamblu.

Toţi aceşti iniţiatori de mare suflet, au făcut aceste monumente cu pasiune, mânaţi de sentimente alese şi sincere. Faţă de cei pierduţi, faţă de cei dragi, faţă de acei care merită respectul nostru etern.

La Tismana s-au folosit fondurile primăriei spre nemulţumirea unei mari părţi din populaţie care acuza pe iniţiatori de acţiuni propagandistice pe bani publici. Bineînţeles că au fost consilieri care au protestat pentru că din comoditate, iniţiatorii  nu au căutat sponsori. A fost o construcţie controversată, dar oamenii de suflet au primit Monumentul Eroilor din Centru şi aşa. Sunt veterani de război care au luptat alături de cei cărora li s-a ridicat monumentul. Ei merită tot respectul nostru. Veteranii de război trebuie să-şi ducă misiunea până la capăt. Să ne arate nouă, celor de azi, că jertfa de sânge a consătenilor lor nu a fost în zadar. Familiile celor dispăruţi n-au prejudecăţi politice, ei au durerile războiului în oase. Şi spun că un monument al eroilor este o treabă extrem de serioasă. Emoţiile acestor veterani şi suferinţele războiului le lasă urmaşilor prin prezenţa acestui monument în centrul satului.

Monumentul din centrul Tismanei a fost sfinţit în august 2002. Iată una din cuvântările de atunci.

 Cuvântarea domnului magistrat Georgică Chilea

ţinută la data de 15 august 2002

Stimaţi concetăţeni, onorată asistenţă,

            Participăm astăzi la un eveniment deosebit din viaţa satului nostru: dezvelirea monumentului eroilor din comuna Tismana morţi pe câmpul de luptă în cel de al doilea război mondial.
             Dezvelirea acestui monument astăzi, se defineşte ca un umil şi modest omagiu adus celor care şi-au jertfit viaţa şi şi-au dat tributul de sânge în apărarea gliei strămoşeşti.
Totodată acest eveniment exprimă preţuirea eroilor noştri, respectul şi dragostea noastră, a celor din a căror amintire anii nu au putut şterge sentimentul dragostei de neam şi ţară, care i-a animat pe aceşti bravi ostaşi, fii ai comunei noastre.
            Cei mai mulţi din cei prezenţi la acest eveniment astăzi, la mai mult de o jumătate de veac de la marea conflagraţie mondială din anii 1941-1945, nu i-au cunoscut pe cei care şi-au lăsat copii, soţiile, mamă şi tată, şi la chemarea ţării au plecat fără murmur şi şovăire să moară şi să se înnobileze cu laurii biruinţei!
            Eu sunt unul din puţinii rămaşi în viaţă, căruia Pronia cerească i-a hărăzit privilegiul de a-i fi cunoscut! Tocmai pentru aceste considerente astăzi şi întotdeauna mă înclin plecându-mi fruntea cu recunoştinţă în faţa celor căzuţi la datorie păstrând ne ştearsă amintirea jertfei lor!
Avem o datorie sfântă fiecare dintre noi, să promovăm mereu sentimentul dragostei de neam şi ţară în rândul viitoarelor generaţii.
            Monumentul este ridicat în centrul satului în curtea şcolii, în care eroii neamului au primit educaţia patriotismului de la neuitaţii noştri dascăli: Ioan Neferescu, căpitan, cavaler al Ordinului „Mihai Viteazul”, Dumitru Constantinescu, locotenent şi preot Nicolae Marcău, morţi şi ei în închisorile comuniste.
            Acest monument va rămâne semnul recunoştinţei faţă de eroi şi pildă de eroism pentru generaţiile viitoare.
            În veci fie ne ştearsă amintirea şi pomenirea lor!
            Daţi-mi voi să vă recit câteva strofe:

 GLORIOS AM ŞTIUT SĂ MURIM APĂRÂNDU-NE ŢARA

 
„Tot satul e-n picioare
Când trâmbiţa a sunat
Şi toţi flăcăii-n floare
Să lupte au plecat!
 
Ajuns în cap de sat,
Călin tânăr băiat,
Domnului a-ngenunchiat,
Fierbinte s-a rugat:
 
„O, Doamne, tu de vrei, 

Ai grijă şi de-ai mei!”

AU MURIT PE CÂMPUL DE LUPTĂ:

 Călin Văcaru – locotenent, Matică Şerbu – locotenent, Coman Auraru – locotenent, Leonte Cernăianu – sergent, Mihai Puiu – sergent, Ion Popa Dimovici – sergent, Mitică Butiuc – sergent, Ion Popescu Boţoi – sergent, Mitică Văcaru – sergent, Nicolae Cazacu – sergent, Mişu Buzner – sergent, Serafim Popescu-Ţoi – sergent, Vasile Galeţescu – sergent

 Morţi în închisorile comuniste: Căpitan Ioan Neferescu, Locotenent Dumitru Constantinescu, Preot Nicolae Marcău