LUNGA NOAPTE A ROMANIEI FARA EUROPA LIBERA

 

Câţiva din „făuritorii” României maneliste

 

LUNGA NOAPTE A ROMÂNIEI FĂRĂ EUROPA LIBERĂ

 

 

Previziunile „oracolului Brucan din Dămăroia” conform căruia, noua societate în România va deveni stabilă abia după douăzeci de ani postdecembrişti iată că s-au adeverit. Vai nouă însă, nu societatea la care-am ajuns acum gândeam noi atunci că o să făurim! Fiindcă alegerile ciudate din toamna de tristă amintire a anului 2008, reuşiră prin minciună, promisiuni deşarte şi populism de cea mai joasă speţă, să îngenuncheze definitiv poporul român.

Peste poporul român, închis în cuşca sovietică o jumătate de secol, apoi minţit cu „schimbarea” timp de două decenii,  se aşternu lunga toamnă a nopţii fără de aşteptare, noaptea cea fără de speranţă, noaptea fără de ţel! Până şi în vremea „iepocii” aceleia, hulitul Ceauşescu ne lăsase speranţa cea de seară: adormeam ascultând cu optimism Europa Liberă. Ştiind prea bine că undeva trăiesc popoare fericite şi prospere, că ele nu-s departe de noi, speram că va veni o bună zi în care vom trăi şi noi ca un popor descătuşat. Adormeam şi visam să prindem ziua aceea… Şi chiar dacă n-o fi să fie cu generaţia noastră, gândeam ca măcar fii noştri s-o prindă.

Astăzi, la împlinirea oracolului, nu mai avem nici o nădejde să trăim viaţa aceea minunată! Decepţia şi disperarea au luat locul acelei visări frumoase iar pe copii noştri am început să-i plângem. Le plângem de milă căci sclavi vor fi toată viaţa lor, victime ale băncilor străine şi ale noilor ciocoi. Iar „Europa Liberă” nu mai există ca s-ascultăm speranţa de departe. Şi nici BBC-ul sau alte „voci curate”. Astăzi ele îşi au sediile redacţiilor la noi în ţară, devenind vocile spurcate ale călăilor copiilor noştri ce-s nevoiţi să-şi ia în cap lumea largă. Şi-au făcut jocul mişeii, ba i-au învăţat şi pe cei din ţară cum se poate trăi bine cu minciună plătită! „Europa Liberă”, BBC-ul şi alte „voci murdare” se mutară în grădină la noi şi hârâie continuu cu autohtonii, la ceas de seară, oda noii ciocoimi plină de nulităţi, hoţi şi mincinoşi. Ei aduseră cloaca asta la putere, o cloacă care te scuipă în faţă şi  care la câteva zile de la rezultatul alegerilor uitară de tot şi de toate câte promiseseră.

O lună de zile abia de-şi împărţiră prada.  Săriră să-şi ia hălci mari din hoitul ţării toţi şmecherii aşa zişi „băieţi deştepţi”, borfaşii, interlopii, precum şi gagicele băsescului, ce-ajunseră toate şi toţi la putere, prin diversiunea uninominalului băsescian şi lătratul la ceas de noapte al mass-mediei. O mass-media construită în România după chipul şi asemănarea noi clici securisto-CIA-istă care, culmea, învie la putere „taman în criză” de două decenii.  Scenariu sigur şi garantat, clocit în marile laboratoare ale puterilor mondiale! 

Trăim împărţeala de la Malta iar redesenarea hărţilor va avea o singură direcţie: spre exterior. Aşa o spusese şi primul comandant al NATO: americanii vor fi ţinuţi înăuntru, sovieticii afară iar nemţii la pământ!

Multe popoare suferiră, dar parcă nici unul nu pătimi ca noi în facerile acestei Europe Mari. Prin ce diferă această „nouă eră” de „iepoca” lui Ceaşcă? Nu mai conduce cizmarul ci marinarul?  Măcar de-ar fi numai atât! Nu mai avem educaţie: biologia care se predă în şcoală este o carte întocmită de protestanţi, evanghelişti sau martori ai lui Iehova, din literatură se scot clasicii poporului român iar istoria românilor se încearcă a fi scoasă cu totul.   Nu mai avem armată: cei mai bravi militari ai României fură scoşi forţat la pensie iar din armată mai rămase un pumn de mercenari în slujba unchiului Sam. Nu mai avem nici ţară şi nici măcar un preşedinte adevărat nu mai avem: marinarul care ne conduce este spion şcolit la Amsterdam, secondat de un altul din umbră cu indicativ „Stolo”,  spion al Băncii Mondiale şi al FMI. O nouă gardă, înlocuind pe săracul Iliescu  spionul şcolit al ţării sovietelor, ce puse primul sub România, bomba cu fitilul Tokes.

Asta este România cea fără de nădejde şi n-am mai scris nimic despre politică de când am spus că alegerile o să perpetueze circul politicii dâmboviţene iar bomba „primenirii” o să pută rău. Da, aţi citit bine, politicii dâmboviţene sau al politicii neo-fanariote, cum bine zice Al Florin Ţene de la Cluj. Cei din provincie sunt pe la Bucureşti doar cu numele! Se pleacă până pământ la Paşa Marinarul şi cu atâta sârg, încât la pământ dau cu nasul în Boc!

Cum bine îi spuneam eu unui lăudător de clică fanariotă, uitat de lume prin Franţa şi care habar n-avea de „marile schimbări democratice” clocite în „Casa Poporului” a lui Nicolae şi a Lenuţii sale:  „Acum, marea noastră Românie s-a redus la capitală. De acolo se aleg cei „10” pentru România, numai  acolo pe malurile Dâmboviţei s-au născut cei mai buni zece scriitori, cei mai buni zece actori, cei mai buni zece jurnalişti, cei mai buni zece artişti şi alţi „cei mai” dintre „cei mai”! În provincie zace prostimea, adică zace „pulimea” cum bine se revolta de acest cuvânt Cristian Tudor Popescu, el însuşi ales marele jurnalist al tuturor jurnaliştilor din toate timpurile, peste milenarele noastre meleaguri dacice. Iată domnule că astăzi nu se mai naşte inteligenţa nici în teritoriul mioritic românesc şi nici peste hotare ci numai pe Calea Victoriei iar lansările de carte şi de scriitori se fac de cei de la Cotroceni pentru cei din Dămăroaia şi de cei din Pantelimon pentru cei din Băneasa, şi invers, cu variante.”

Unde s-a ajuns în România prin discursurile demagogice ale politicienilor, secondate de o isterie colectivă a presei? S-a ajuns la înălţarea la cer noii ciocoimi bucureştene, care-şi însuşeşte şi care foloseşte în interes propriu în vremurile acestea abulice, toată literatura, cultura, arta şi ştiinţa unui întreg popor. Veghează la împlinirea visului fanarioţilor de a pune ţara ca preş unchiului Sam, Băncii Mondiale şi FMI,  şapte servicii majore de informaţii şi contrainformaţii. Germania, Franţa, Norvegia, Suedia, Canada, Iran, Japonia si India au doar trei. Italia, Belgia, Spania, Olanda, Danemarca, Republica Ceha, Ungaria, Polonia, Bulgaria, Brazilia, Noua Zeelandă, Pakistan au două. Elveţia, Egipt, Finlanda, Estonia, Grecia, Slovenia, Serbia, Singapore au doar unul. Dimensiunile serviciilor secrete romaneşti, sunt pe măsura diversiunii clicii fanariote: SRI are 12.000 de ofiţeri, în timp ce Direcţia Securităţii Teritoriale (DST), echivalentul SRI din Franţa (tară cu populaţie dublă), are doar 6.000.

Privim la circul care ni se oferă zilnic pe toate canalele mass-media, întru adâncirea îndobitocirii prostimii, fără ca cineva să observe că buba ne vine de la flămânzii coloşi americani ai puterii mondiale în criză, care-şi văzură spionii reinstalaţi la conducerea României. Oare, nu tot aceştia care ajunseră acum la putere erau şi aceia care încheiară privatizările şi realizară planului iniţial PSAL 1 cu mult sârg? Nu fură ei acei fanarioţi ce luptară pentru iniţierea procesului de privatizare şi a măsurilor necesare pentru ca un anumit număr de întreprinderi de stat rămase, să fie păpat la ceas de seară? Nu fură ei pentru „convenirea unui plan şi a unui calendar de reducere a arieratelor în sectorul energetic”? Nu ei conveniră irevocabil asupra metodei şi calendarului de privatizare a B.C.R. şi C.E.C.? Nu ei ne minţiră cu „îmbunătăţirea cadrului legislativ de supraveghere din sectorul financiar, convenirea unui proces de elaborare a unei strategii anticorupţie şi aprobarea legislaţiei de asistenţă socială”?

Dacă nu v-aduceţi aminte, să vă spunem noi cine erau fanarioţii Înaltei Noi Porţi de peste ocean, când ţara se făcu praf: preşedinte-coordonator era nimeni altul decât Traian Băsescu iar din echipa sa constituită în cadrul „Comitetului de coordonare a implementării  PSAL2” mai făceau parte Valeriu Stoica, ministrul Justiţiei care veghea ca nu cumva să nu păţească cineva ceva, Decebal Traian Remes ministrul Finanţelor care împărţea frăţeşte banii şi Radu Berceanu, ministrul Industriei si Comerţului care-i plasa unde trebuie. Din umbră, era şters de praf pentru acţiune Robocop - Stolojan şcolit şi bine instruit pe timpul activităţii sale la Banca Mondială.

Şi în mai puţin de două mandate, poporul român privi năucit cum pierde totul! De la Romtelecomul pus în braţele grecilor până la Siderurgica Galaţi pusă in braţele prietenilor oligarhi ai lui Toni Blair, se găsi  mană cerească şi pentru gaşca lui Băsescu când Banca Mondială identifică spre privatizare întreprinderi concrete, cum ar fi Alro, Alprom si Petrom. Cheia acestora şi a tuturor lucrurilor era la ei, România putea fi sfârtecată în linişte!

Uitarea e scrisă-n legile-omeneşti dar chiar nu observăm că învârtim mereu, de două decenii, aceiaşi cozi de topor? Nu observăm că in „vremuri grele”, anume declanşate, ne conduc iarăşi aceiaşi oameni care ne-au dus mereu la dezastru, lăsând apoi pe alţii să spele pe jos şi să pună flori?

De patru ani aceşti fanarioţi ai Înaltei Noi Porţi tot fabrică scenarii de preluare a puterii şi de discreditare a tuturor focarelor de rezistenţă românească. Uite că acum sunt iar la putere iar diversiunea la modă e deja gata: „greaua moştenire” şi „criza mondială”, paravane numai bune pentru furat.

Diversiunile alegerilor cu uninominalul şi a coaliţiilor „puternice” le-au reuşit!  Pot scoate acum liniştiţi de la naftalină atât „sprijinul de la FMI”, cât şi „ajutorul tovărăşesc” al Băncii Mondiale. Precum foarte bine pot scoate din lada de zestre securisto-CIA-istă şi alte vechi iubiri.

Va fi vreo diferenţă între jaful de început al României şi jaful pe faţă folosit astăzi fără nici o jenă?

Desigur că va fi, am avansat: cheia seifului o învârteşte acum doar şeful hienelor. În muzica-i deja cunoscută: „- Hă, hă, hă!”

 

  

Prof. Nicolae N. Tomoniu

Articol scris iniţial pentru revista „Epoca” la data de 15 martie 2009